Thursday 8 April 2010

Fițe pascale

For none but the brave
Shall rise up from the grave
To see the Valkyries fly

ManOwaR
Hymn of the Immortal Warriors



Am observat că e la modă să respingi sărbătorile de Paști, mai ales tradiționalul salut "Cristos a înviat!", după cum se plânge o nevastă.

Recunosc, și eu aveam o repulsie când trebuia să răspund la salut. Dar cum mie nu-mi place să fiu la modă, mi-am ridicat un semn de întrebare și am căzut pe gânduri. Repulsia mea, de fapt, nu era la mesajul în sine, ci la tot ce se învârte în jurul lui și care a făcut ca între "Cristos a înviat!" și "Trăiască nea Nicu!" să nu prea existe diferență.

Dar nu înțeleg de ce atâta scârbă față de una din cele mai tari sărbători ale anului. Așa de tare că eu o sărbătoresc de două ori, ha! Mărog, mai puțin în anii precum cel curent. După tradiție am fost la masă la taică-miu. Și în timp ce mâncam la TV au băgat scene cu Amza Pellea. Erau despre Anul Nou și ne întrebam de ce nu bagă și ei ceva de Paști. Apoi îi pică fisa lui taică-miu: "Pe atunci nu se sărbătoreau Paștele sau Crăciunul". Logic. Dar eu, mirat, întreb "Și ce făceați?". "Păi ce facem și acum, numai că nu era la TV". Adică mâncat bun și bine, vopsit și ciocnit ouă, adunat cu cei dragi la povești. Groaznic! Și dacă te simți cultural sau vrei să vezi ce face lumea bună, poți să mergi și la Înviere, să asculți muzică frumoasă, niște povețe și să dai târcoale bisericii cu lumânarea aprinsă. Și apoi la disco, normal! Mie mi se pare prea mult timp pierdut pentru prea puțin, așa că o dată mi-a fost de ajuns. Dar ideea e că a sărbători învierea lui Isus Cristos e aproape la fel de tare ca a sărbători nașterea lui Darth Vader (de fapt, tot o înviere e și asta). Dar na, probabil că Isus e mai popular. O fi de la barbă.

Una peste alta, Isus e tare. În caz că nu era evident, mai zic o dată. Isus e chiar extraordinar! A înviat! Ce poate fi mai tare de atât? A murit și s-a întors să le dea o palmă tuturor fraierilor. Probabil că de aici vine îngâmfarea asta. În loc să admirăm ce a reușit tipul ăsta, invidia ne macină, cum o macină și pe Mîță. Teribil de amuzant, dar probabil că mesajul dorit de autor era altul. Isus râde bine mersi și se înalță la cer, iar pe noi smiorcăielile ne înfig în țărână unde ne e locul.

Finalul e previzibil și nu poate fi decât o dedicație pentru toți dușmanii care crapă de ciudă că sunt muritori:

Cristos a înviat!

1 comment:

Sasa said...

erau cele mai faine concerte de rock cica...