First thing I notice after signing in to Google Wave: The stupid scrollbar. Anybody figure out how that works? Pull it, click it, do what you want. It has a mind of its own anyway.
Well, the invitation advertised it anyway: "you may run into some bumps along the way". Looking forward to the others.
The title bar said: "Andrei (3)". 3 what? Where are they? Is this a treasure hunt? Maybe it's behind the big empty window in the middle that says "No results found for inbox" (huh??). Nope, nothing there. Hmmmm, maybe you need to pull the scrollbar really hard and the '3' will pop up somewhere. Ah, screw it! I still can't use the damn scrollbar.
Well, 5 minutes was really ENOUGH of Google Wave for me. I wonder what was in the Googlers minds. Is this really the next big thing of the web today? Maybe the whole "I work for Google and I'm going to make the world the best place to live" elitist thinking has gotten to their heads. Forget about usability, doing this awesome scrollbar and windowing system is more important.
I dind't have the nerves to actually go and use it, but I've heard it's slow as hell. Before actually trying it, I really liked the idea. I didn't think it would replace email, nor that it would become more popular than instant messaging, but I really thought it fit its niche perfectly. And that niche is collaboration. It would be really useful to use by teams, even ones that work in the same room. Have a debate, simultaneously edit some document, and in the end, save it for future reference. Instant documentation, combined with brainstorming. But not this shitty implementation. No way.
Google hasn't put together one (not one, i stress that) brilliant product since the Google search engine. Ok, maybe Google mail + chat. Everybody is saying that they're up to something. Something so incredible, that we can't even imagine how incredible it will be. I think I know what they're plan is. Judging from the state of Google Wave, it looks like they have lots and lots of monkeys to code. In a reasonable amount of time, some self-aware artificial life form is bound to appear out of that. Of course, at first it will be in 'beta' for a period that will seem like forever.
I admit I'm only judging the surface, but you can check out http://www.google.com/search?q=google+wave+sucks for more (some even serious) reasons why Google Wave is atrocious. So I'll let you discover the other many, many bumps ahead. Enjoy! And I saw some strong opinions that make it look like email and instant messaging are like the cancer of the internet. If something is not done fast enough we are doomed! I really don't see what the big problem is. I admit I haven't thought more deeply about it, but it sounds more like exaggerating some problem, so people will rush to embrace the new shitty replacements.
Monday, 9 November 2009
Wednesday, 4 November 2009
Trooper - Vlad Ţepeş - Poemele Valahiei
După lansarea albumului Rock'n'Roll Pozitiv cei de la Trooper n-au stat pe gânduri şi s-au pus pe treabă la noul material, pe care şi l-au dorit a fi ceva măreţ. Iar asta în rock se traduce prin operă rock. Şi ce se potrivea mai bine ca temă decât simbolul oraşului natal al trupei - Vlad Ţepeş? (Bine că au renunţat la ideea iniţială cu Ghilgameş. Cine mama naibii e Ghilgameş?)
Chiar dacă vocalul Coiot a tot insistat că versurile descriu "adevărata istorie" a domnitorului, într-o lucrare artistică acest detaliu, din punct de vedere calitativ, nu aduce nimic în plus faţă de legenda lui Dracula. Aşa că pentru mine dezbaterea realităţii istorice prezentate în cele 12 piese este total inutilă.
Un astfel de proiect aduce de la sine mari aşteptări. Norocul lor că ale mele au fost scăzute, dar totuşi, cred că ei şi-ar fi dorit mai mult decât au realizat. Primul detaliu - ambalajul - primeşte nota 10. Măcar aici au nimerit-o. Şi cum prima impresie contează.... A doua însă nu mai e aşa bună. După o primă ascultare oricine îşi dă seama că ceva lipseşte. Lansarea albumului a însemnat o punere în scenă cu tot tacâmul: dans artistic, actori, orchestră. De ce, atunci, nu apare orchestraţia şi pe disc?! Pe lângă chitări şi tobe, în loc de viori avem.... clape. Care uneori sună a muzica dintr-un joc vechi pe calculator. Acesta este cel mai mare minus al albumului, care scade cu cel puţin 20% din valoarea sa.
Impresia mea este că s-au cam grăbit cu editarea materialului. De-abia a trecut un an de la ultima lansare. De ce atâta grabă? Nu înţeleg. Şi producţia mi se pare mai proastă decât pe celelalte albume.
Punctul forte îl reprezintă instrumentaţia. Şi acompaniaţi de clape în loc de orchestră, Balauru şi Popa reuşesc să creeze în muzică atmosfera necesară unui astfel de subiect. De remarcat sonorităţile etno de pe Solii turci şi Kara Iflak (plus un solo ce aminteşte de Strigăt). În rest, ritmurile de chitară produc o audiţie intrigantă, asigurată şi prin diversitatea lor de-alungul firului epic. Tobele pe unele pasaje de legătură sună simplist, singure, sugerând o lipsă de inspiraţie. Poate dacă ar fi stat mai mult să pregătească acest material....
După mine, albumul reprezintă cea mai bună creaţie cap coadă a celor doi chitarişti. Vocea, în schimb, este adesea deranjantă. De multe ori monotonă şi sacadată, cam cum cântam la ora de muzică în generală (vezi Coconul Vlăduţ - cea mai plictisitoare piesă de pe album), alteori transpusă în sunete nenaturale. Înţeleg că în final Vlad Moare dar chiar trebuie Coiotu să interpreteze aşa realist? Mai există şi un artificiu tehnic prin dublarea vocii, ce apare în diferite momente, care, deşi interesant, unora sigur le va displace.
Ar părea că singurele părţi bune sunt atunci când vocalul tace lăsând numai instrumentele să grăiască. Totuşi, când Coiotu o dă bine, apar şi cele mai bune piese. Cel mai bun moment al său, pe lângă cele corale, este cu siguranţă Solii Turci. Cine s-ar fi gândit că o asemenea interpretare l-ar pune în valoare?
Piesa Vlad Ţepeş şi-a găsit locul de drept, fiind îmbunătăţită de acompaniamentul clapelor. Se integrează perfect, oferind albumului şi un imn metal clasic, cu refren şi toate cele, pe post de intermezzo. Adăugând o altă piesă în cel mai pur stil Trooper - Sfârşitul fără sfârşit - şi neapărat În Valahia, avem un amalgam complet. Aceasta din urmă se remarcă prin compoziţia complexă gen Strigăt şi Totul e fals cu pasaje epice şi schimbări de ritm. De data aceasta nu s-au mai pierdut în piese de umplutură, ci au reuşit să îmbine foarte bine diferite stiluri şi categorii de melodii. Ce mă supără un pic e faptul că parcă nu le-au împărţit cum trebuie. Albumul e înregistrat ca o succesiune continuă, dar luate individual, majoritatea pieselor par că încep cu finalul celeilalte.
Din puncte de vedere al versurilor, e îmbucurător că s-a mai schimbat registrul răsuflat deja din precedentele compoziţii. Uneori, însă, unele texte sună scrise cu dalta.
Ar mai fi şi o piesă bonus, dar cum aceasta nu face parte efectiv din opera rock, nu am să vorbesc despre ea. Vreau doar să le dau un sfat. Dacă tot vreţi să răsplătiţi fanii cu piese bonus, încercaţi să le faceţi ca lumea, nu să vă bateţi joc de ele.
După cum insinuam la început, un produs la două extreme, cu multe bune şi multe rele, semn că, deşi încă sună bine, formaţia Trooper pare bătută între două scânduri, neputând să-şi depăşească limitele.
Poate mai puţină grandomanie şi megalomanie ar ajuta.
Într-un interviu la Sighişoara Coiotu abera (începând cu minutul 9:50) cum că va urma un turneu în cel puţin 15 oraşe "în săli mari" pentru că vor veni "cu filarmonică, cu cor", cu mama, tata şi purcelu. "N-o să mai meargă o cântare de club". Ghiciţi unde s-au ţinut concertele de până acum. Mai mult, culmea ironiei, în Timişoara vor cânta în Q & Q, unde la Luna Amară, o trupă cu un public la fel de numeros, nu aveai loc să te mişti, ce să mai mergi să-ţi iei o bere. Într-adevăr, ei cu filarmonica ar încăpea. Noi, publicul, ne vom uita pe geam, de afară.
Chiar dacă vocalul Coiot a tot insistat că versurile descriu "adevărata istorie" a domnitorului, într-o lucrare artistică acest detaliu, din punct de vedere calitativ, nu aduce nimic în plus faţă de legenda lui Dracula. Aşa că pentru mine dezbaterea realităţii istorice prezentate în cele 12 piese este total inutilă.
Un astfel de proiect aduce de la sine mari aşteptări. Norocul lor că ale mele au fost scăzute, dar totuşi, cred că ei şi-ar fi dorit mai mult decât au realizat. Primul detaliu - ambalajul - primeşte nota 10. Măcar aici au nimerit-o. Şi cum prima impresie contează.... A doua însă nu mai e aşa bună. După o primă ascultare oricine îşi dă seama că ceva lipseşte. Lansarea albumului a însemnat o punere în scenă cu tot tacâmul: dans artistic, actori, orchestră. De ce, atunci, nu apare orchestraţia şi pe disc?! Pe lângă chitări şi tobe, în loc de viori avem.... clape. Care uneori sună a muzica dintr-un joc vechi pe calculator. Acesta este cel mai mare minus al albumului, care scade cu cel puţin 20% din valoarea sa.
Impresia mea este că s-au cam grăbit cu editarea materialului. De-abia a trecut un an de la ultima lansare. De ce atâta grabă? Nu înţeleg. Şi producţia mi se pare mai proastă decât pe celelalte albume.
Punctul forte îl reprezintă instrumentaţia. Şi acompaniaţi de clape în loc de orchestră, Balauru şi Popa reuşesc să creeze în muzică atmosfera necesară unui astfel de subiect. De remarcat sonorităţile etno de pe Solii turci şi Kara Iflak (plus un solo ce aminteşte de Strigăt). În rest, ritmurile de chitară produc o audiţie intrigantă, asigurată şi prin diversitatea lor de-alungul firului epic. Tobele pe unele pasaje de legătură sună simplist, singure, sugerând o lipsă de inspiraţie. Poate dacă ar fi stat mai mult să pregătească acest material....
După mine, albumul reprezintă cea mai bună creaţie cap coadă a celor doi chitarişti. Vocea, în schimb, este adesea deranjantă. De multe ori monotonă şi sacadată, cam cum cântam la ora de muzică în generală (vezi Coconul Vlăduţ - cea mai plictisitoare piesă de pe album), alteori transpusă în sunete nenaturale. Înţeleg că în final Vlad Moare dar chiar trebuie Coiotu să interpreteze aşa realist? Mai există şi un artificiu tehnic prin dublarea vocii, ce apare în diferite momente, care, deşi interesant, unora sigur le va displace.
Ar părea că singurele părţi bune sunt atunci când vocalul tace lăsând numai instrumentele să grăiască. Totuşi, când Coiotu o dă bine, apar şi cele mai bune piese. Cel mai bun moment al său, pe lângă cele corale, este cu siguranţă Solii Turci. Cine s-ar fi gândit că o asemenea interpretare l-ar pune în valoare?
Piesa Vlad Ţepeş şi-a găsit locul de drept, fiind îmbunătăţită de acompaniamentul clapelor. Se integrează perfect, oferind albumului şi un imn metal clasic, cu refren şi toate cele, pe post de intermezzo. Adăugând o altă piesă în cel mai pur stil Trooper - Sfârşitul fără sfârşit - şi neapărat În Valahia, avem un amalgam complet. Aceasta din urmă se remarcă prin compoziţia complexă gen Strigăt şi Totul e fals cu pasaje epice şi schimbări de ritm. De data aceasta nu s-au mai pierdut în piese de umplutură, ci au reuşit să îmbine foarte bine diferite stiluri şi categorii de melodii. Ce mă supără un pic e faptul că parcă nu le-au împărţit cum trebuie. Albumul e înregistrat ca o succesiune continuă, dar luate individual, majoritatea pieselor par că încep cu finalul celeilalte.
Din puncte de vedere al versurilor, e îmbucurător că s-a mai schimbat registrul răsuflat deja din precedentele compoziţii. Uneori, însă, unele texte sună scrise cu dalta.
Ar mai fi şi o piesă bonus, dar cum aceasta nu face parte efectiv din opera rock, nu am să vorbesc despre ea. Vreau doar să le dau un sfat. Dacă tot vreţi să răsplătiţi fanii cu piese bonus, încercaţi să le faceţi ca lumea, nu să vă bateţi joc de ele.
După cum insinuam la început, un produs la două extreme, cu multe bune şi multe rele, semn că, deşi încă sună bine, formaţia Trooper pare bătută între două scânduri, neputând să-şi depăşească limitele.
Poate mai puţină grandomanie şi megalomanie ar ajuta.
Într-un interviu la Sighişoara Coiotu abera (începând cu minutul 9:50) cum că va urma un turneu în cel puţin 15 oraşe "în săli mari" pentru că vor veni "cu filarmonică, cu cor", cu mama, tata şi purcelu. "N-o să mai meargă o cântare de club". Ghiciţi unde s-au ţinut concertele de până acum. Mai mult, culmea ironiei, în Timişoara vor cânta în Q & Q, unde la Luna Amară, o trupă cu un public la fel de numeros, nu aveai loc să te mişti, ce să mai mergi să-ţi iei o bere. Într-adevăr, ei cu filarmonica ar încăpea. Noi, publicul, ne vom uita pe geam, de afară.
Monday, 21 September 2009
The Lottery Conspiracy
Well, it happened. The very, highly, extremely, humongously improbable happened. Who are they fooling? We all know the odds of the same combination of numbers coming on two consecutive lottery draws. Anybody, even schoolkids know they are so incredibly high that it's actually impossible for it to happen.
But it happened! And now they just want us to close our eyes and say "well, it is amazing, but it was bound to happen sometime". Yeah, right! Like we'd be around for zillions of years. We're not blind! Not even colour blind! Here's a test. What number do you see in the image below? (Hint: It's one of the numbers in the lucky combination)
It's a conspiracy. We knew the lottery was a big conspiracy, but now we have proof. PROOF!
Well, some of you may actually think a bit and say "Wait, what kind of a conspiracy is this? Why would the lottery forge the results so that 18 idiots, who probably have less than 4 classes of school, can win less than 6000 euros?" I mean, usually we're talking about big money. Millions. Many millions. Why would the lottery do this? It's just not worth it.
Well, you're not seeing it from the right perspective. But you have an excuse. They're trying to put you off the track. Lucky you have me to guide you. The really incredible thing in this whole story is the 18 'people' that actually played the same numbers. Just think about that for a minute. Nobody can be so stupid. Would you have played the same combination? Never! You see? Now that's strange.
In fact, they aren't that stupid. Quite the opposite. They are of superior intelligence. Aliens, most pro
bably. Not the ET type. More like the Monolith or Brainspawn type. You see, something has ripped through our Universe. This shouldn't have happened. Because it can't normally happen! There was a glitch in the frigging Matrix! And they know it. Or maybe they provoked it. I don't know that much.
Of course, the police are in it, too. They act like they're 'investigating' it. But that's another throw off, too, cause they're not investigating the right thing. They should be looking for telepathic brainwaves, and modifications in the flux of positive bosons. But they're not, are
they?
I don't know how or why.... But something big happened. Something very important. Something wonderful. Even Dan Brown missed the story. We have to keep our eyes open. All seven of them. I already have all my money put on 1-2-3-4-5-6 at the Faroese Lottery. If I win, I'm buying a rocket-ride to Jupiter for 2010.
But it happened! And now they just want us to close our eyes and say "well, it is amazing, but it was bound to happen sometime". Yeah, right! Like we'd be around for zillions of years. We're not blind! Not even colour blind! Here's a test. What number do you see in the image below? (Hint: It's one of the numbers in the lucky combination)
It's a conspiracy. We knew the lottery was a big conspiracy, but now we have proof. PROOF!
Well, some of you may actually think a bit and say "Wait, what kind of a conspiracy is this? Why would the lottery forge the results so that 18 idiots, who probably have less than 4 classes of school, can win less than 6000 euros?" I mean, usually we're talking about big money. Millions. Many millions. Why would the lottery do this? It's just not worth it.
Well, you're not seeing it from the right perspective. But you have an excuse. They're trying to put you off the track. Lucky you have me to guide you. The really incredible thing in this whole story is the 18 'people' that actually played the same numbers. Just think about that for a minute. Nobody can be so stupid. Would you have played the same combination? Never! You see? Now that's strange.
In fact, they aren't that stupid. Quite the opposite. They are of superior intelligence. Aliens, most pro
bably. Not the ET type. More like the Monolith or Brainspawn type. You see, something has ripped through our Universe. This shouldn't have happened. Because it can't normally happen! There was a glitch in the frigging Matrix! And they know it. Or maybe they provoked it. I don't know that much.Of course, the police are in it, too. They act like they're 'investigating' it. But that's another throw off, too, cause they're not investigating the right thing. They should be looking for telepathic brainwaves, and modifications in the flux of positive bosons. But they're not, are
they?I don't know how or why.... But something big happened. Something very important. Something wonderful. Even Dan Brown missed the story. We have to keep our eyes open. All seven of them. I already have all my money put on 1-2-3-4-5-6 at the Faroese Lottery. If I win, I'm buying a rocket-ride to Jupiter for 2010.
Saturday, 19 September 2009
Câteva gânduri
"Ce absurd e omul! El pretinde că a înaintat, a propăşit, s-a civilizat, născocind nouăle mijloace de comunicaţiune!"
Dacă limbajul nu l-ar da de gol, aţi putea crede că e un citat recent, doar suntem în era comunicaţiei, când marile progrese tehnologice şi toate privirile sunt îndreptate în acest sens. Dar să citim în continuare.
"Dar care e oare scopul progresului, al civilizaţiunii, dacă nu este de a lăsa omului independenţa cea mai largă în faptele, în gusturile şi în cugetările sale? a răspândi peste toată lumea libertatea cea mai întinsă?"
"Nu este oare mai liber omul când, cu organele ce i-a dat Dumnezeu la naşterea sa, pentru umblare, el străbate întinderea, dupe cum îi trece prin minte, oprindu-se unde vrea, cotind unde-i place, alergând când îi abate, odihnindu-se când se simte obosit?"
"A trebuit însă mai întâi ca el să renunţe în parte la această neatârnare spre a se da în sarcina unui dobitoc, spre a se pune la dispoziţiunea lui, încălecându-l sau cărându-se dupe un bou ori dupe un cal."
Alexandru Odobescu - Câteva ore la Snagov
"[....] conchidem că, pre cât dobitocul e un tovarăş plin de compătimire, un prietin intim şi simţitor al celui ce, din simplă îngâmfare, i se zice stăpân, omul, încrezându-i sarcina trupului său, nu i se robeşte cu totul, ci mai mult se învoieşte cu dânsul ca cu o fiinţă căria-i place a jertfi chiar şi parte din nepreţuitul dar al neatârnării sale."
"Până aci toate merg destul de bine; dar când omul, regele naturei, ajunge a-şi încrede soarta unei simple puteri brutale, care nu judică, nu cugetă, nu simte, ci merge mereu nainte, zdrobind toate în preajmă, fără socoteală, fără conştiinţă; când el se face sluga unei căldări cu apă clocotită care târaşte orbeşte dupe sine sufletele omeneşti, şi nu cunoaşte altă lege mai naltă, altă strună mai puternică decât două şine de fier aşternute pe căpătâie de lemnş când omul, într-un cuvânt, clădeşte cu cheltuieli şi sudori colosale drumuri-de-fier, spre a se transporta pe sine, ca o scurcea fără preţ, lepădată în voia nesocotită a elementelor;"
"atunci, eu unul, declar că omul şi-a pierdut cel mai scump odor al inteligenţei sale, raza luminoasă ce-l aseamănă cu dumnezeirea, simţul valoarii şi libertăţii sale; el s-a înjosit până într-atât, încât s-a făcut chiar unealta, jucăria, robul, materiei brutale şi, în loc de a păşi în calea progresului, în loc de a înainta spre civilizare, cum pretind cei mai mulţi, mie mi se pare curat că el s-a cufundat de sineşi în cea mai umilitoare netrebnicie, şi s-a degradat, nesocotitul, la cea mai tristă barbarie!"
Ce absurd e omul....
Friday, 11 September 2009
10 Steps to the Holy Grail of Free Space
Here are the 10 steps you need to free up a lot of space on your Windows installation drive:
- Go to http://support.microsoft.com/kb/290301
- Scroll down and click the download link.
- Run the executable you've just donwloaded (msicuu2.exe).
- Next, I accept, Next, Next.
- Wait a bit. Don't click Cancel!
- Click Finish
- Start -> Run...
- Type in "cmd". Hit Enter.
- "C:\Program Files\Windows Installer Clean Up\MsiZap.exe" G! (type in the quotes too)
- Check how much space you freed.
And now here's the back story. At work, my hard disk has a crappy 80GB and is split in two partitions. Windows XP is installed on drive C: which is only 25GB. I didn't notice how the used space just grew and grew, until the first bubble popped up in the System Tray, warning me drive C: is low on space. I clicked it and it started the Clean Up program - compressing old files, removing temps, whatever. I was OK. For the moment.... Pretty soon another bubble popped up. And this repeated quite a few times.
For some time now, I've been lounging around 1GB of free space. Then I noticed the Windows Updater couldn't finish the current one, and it just tried installing over and over again, always when I left work and hit "Shut down and install updates". Of course, it was trying to install Service Pack 1 for Visual Studio 2005. Which means it downloaded (in the background) the half-a-giga installer. When I shut down Windows, it would execute it an try to install the Service Pack. Of course, it would fail because it didn't have enough space. And so, the next day, the process happened again. And the next, and the next, and next week and so on. First thing I thought of was to kill the updater forever, but the IT guys didn't allow this and I didn't know the Admin password.
I didn't want to repartition the disk, so I just deleted some programs I didn't use. Moved documents to drive D: and stuff like that. The updater wasn't really annoying, since it did all the work when I wasn't there. But, from time to time, I would see that blasted bubble pop up, my free space jumbling between zero and 1GB and that was starting to bug me. I searched the net for articles about cleaning up your Windows folders, but nothing really useful. So I started a hunt of my own.
I looked for areas to free up. The target was big folders. Of course, I ignored important stuff like the Windows dir and other important-looking areas. I found "C:\Documents and Settings\ANDI\Local Settings\Temp" ("ANDI" is my username). Pay notice that "Local Settings" is hidden. In this folder I saw big (meaning 4-5 hundred megs; in my search I ignored anything that had less then 100) VMware stuff, and some exe or msi files that sometimes I couldn't delete because they were in use. Guessing they were updater files and thus didn't need them, I erased them. Of course, they just reappeared after a few days so I was back to that annoying repeating task.
And, if you see the pattern emmerging, after a few of that, I got angry again. This gave the courage to look into the Windows dir. Dusting away the spider webs, my sight fell on "C:\Windows\Temp". Cool! Another one to empty. It contained something called "VS80SP1fsdgfSDFGSDFGSFSGFGdfs...". Ah, the stupid Service Pack installer. Delete! Of course, if it wasn't yet installing. Otherwise, that meant waiting for it to fill up all the space and stop, or do a restart.
I hope by this point you're not surprised that this didn't solve my problem either. My situation was this. Do my work, and when that bubble popped up let the cleanup do it's work, and delete any big stuff in the two directories I mentioned. And this went on and on, until today when I looked some more in my Windows dir and noticed "C:\WINDOWS\SoftwareDistribution\Download", 900MB. I searched the net to see if it was ok to delete it. It looked like some uninstall, or installer remnant crap, so I wiped it. I think it's a good point to list the dirs that are subject for deletion when you're low on space. They are:
- C:\Documents and Settings\(username)\Local Settings\Temp
- C:\Windows\Temp
- C:\WINDOWS\SoftwareDistribution\Download
There are others, but these are the main ones I found. I was looking at about 2GB and I had an idea. That stupid updater always downloaded the installer to drive C:. So I downloaded it manualy from Microsoft and saved it to D. I ran it from there. For one hour it was just gathering requirements, then it filled up 1GB, and after some more configuration stuff, I could see the free space just going down, and down, right down to zero! Now that was cool. Seeing that the partition was completely full. It took another half-hour for the installer to clean-up. Also note that I previously tried the installer with just below 1GB and it complained it didn't have enough space. It didn't complain when I had 2GB, but still it went to fill it all up. It was close to finishing, though.
So back I was, looking for stuff to delete. I looked in Program Files, but everything there seemed to be useful. That was the second largest folder on the drive. The first was, of course, Windows. It was a whopping 15GB, but I said it's ok. I had a preconception that initially the Windows dir is 10GB so I guessed it just grew with updates over the years. Anyway, I entered it and started tapping space over every directory. System32 was big, assembly was big. Of course. That's where Windows actually is. But they weren't that big. A lot of space was missing. Like the dark matter missing from the Universe.
That's when I saw the Black Hole! A folder named Installer. 10GB! WTF?! A quite plausible explanation rushed through my mind that it was Windows's weird way of keeping its stuff, just installing stuff when it was needed, but nah! It couldn't be. Even for Windows. So I searched the net again. It seems that after you install a program, the installer is copied there, for when you would want to uninstall the application. I also found a link to a blog post that explains the tool I showed you and explains how it works. It removes any of those installers that are not needed anymore for your current installed apps. Meaning it's safer for you to use it, rahter than just deleting manually from the Installer folder.
So I ran it. You can imagine after so many failed attempts, my hopes were really low. It finished in an instant and it also reported some errors. Then, I looked at the free space. My eyes dropped! 10GB of free space! I was astounded. After all that! This was really much more than I hoped for. It all really felt like I completed the Quest for the Holy Grail.
I hope you enjoyed my story, beacuse now I have to put up a disclaimer:
I don't know how safe it is. I'll have to wait some time to see that I don't have any problems and report back. I've only done this on Windows XP and right now I'm going to run it on my home 4-year old laptop with a lousy 40GB hard disk. I don't know if it works for other versions of Windows. If you don't care about what I've just warned you, then just do the 10 steps. If you are unsure, search for other opinions. Google for "MsiZap", "Windows\Installer" or anything else you find here. You could add "safe to use/delete".
Hope this was useful....
Saturday, 29 August 2009
Stau Metal Forever
Am ajuns şi eu (din întâmplare) la unul din celebrele concerte de trupe no-name din Bucureşti. Şi cum 5 trupe înseamnă festival, evenimentul ce a avut loc intr-un club Suburbia semi-plin, a primit denumirea de "Stay Metal Forever Festival". Prima ediţie, cică, după cum ne-a anunţat a patra trupa.
Deci:
Kinethics - Singura trupă pentru care a trebuit să caut cum îi cheamă pentru că nu îmi aminteam. Chitaristul e bun (nu ştiu care dintre ei că i-am ascultat din spate, după colţ, unde se şi auzea acceptabil, adică nu prea tare) şi tobarul şi cam atât. Cred că vocalul lor era în concediu sau ceva pentru că băiatul (era o trupă de puşti) care încerca cu vocea, n-avea nici o treabă cu cântatul. Muzica lor sună a pasaje luate de ici de colo şi ţesute cu aţă. Trupă fără viitor.
IDOL - varianta feminină a Trooper. Cătălina să se ducă să înveţe cu chitara, Julia să dispară de la tobe şi să lase locul Blondei (că ne-a arătat că ştie să dea în cinele) şi cred că ar ajunge o trupă de punk de succes, dacă nu, măcar inedită. PS: Noua piesă e OK.
Highlight Kenosis - Prima impresie - pe ăştia îi ştiu de undeva. Faţa tipei nu se poate uita şi parcă şi pe chitarist mi-l amintesc. Încep să cânte. E clar. Trupă metal cu o tipă cu mişcări de Cristina Pădurariu la voce. I-am mai văzut o dată pe undeva! Cred că un Fânfest sau un Periam. (UPDATE: De fapt un Stufstock: 2008). În fine. S-au prins că sunetu nu puşcă şi n-au început până nu l-au pus pe sunetist să învârtă un pic de butoane. (Ce credeai, Vasile, că n-o să ai treabă deloc cu fraierii din seara asta?) Deci ăştia chiar au avut ceva de zis. Şi muzical adică. Fiecare membru are rolul lui, se integrează bine în trupă, au o viziune şi un mesaj. Nu e nimic de umplutură şi au atras publicul doar prin muzica prestată. O surpriză plăcută. Numărul spectatorilor a atins maximul la ei, adică au fost mai mult decât prieteni, rude ca la precedentii. Bine, cred că asta înseamnă doar că sunt mai cunoscuţi pe acolo prin cartier. Probabil că se datorează şi experienţei mai bogate, având mai mult timp alocat şi numai piese proprii. Primele două trupe sunt doar la început, neavând încă destul material pentru 6 piese, şi au fost nevoite să recurgă la cover-uri.
Inopia - Ăştia cine mai îs? Un proiect inedit pentru România zic eu. Un mini Therion/Haggard symphonic epic metal cu influenţe medievale. Adică au vioară. (Mă întreb de ce n-au cântat ăştia şi la Sighişoara) Sună foarte bine, cu ritmuri plăcute, foarte delicioase, mai ales pentru fanii de aşa-zisului epic şi de medieval. Au un vocal foarte bun pentru acest gen, stilul ăla dramatic, n-aş zice de operă dar pe acolo ("bine, frate", da de ce trebuie să reciţi într-o engleză proastă când cânţi aşa de bine?) şi două tipe (basista şi cea de la clape) ce oferă un backing vocals minunat. Basista m-a impresionat în mod special. Şi nu puteam să uit de chitaristul şi liderul numeroasei trupe, care mai mult a cântat din public sau de pe boxe, incitându-i bine pe cei de faţă. Prezenţa scenică a fost completată de costumele medievale purtate de toţi cei 7 membrii.
De profundis - Ăştia trebuiau să cânte la Feteşti, dar au ajuns headliner-i la festivalul de club. Cântă genul de muzică la care trebuie să filtrezi mult din zgomot ca să te bucuri de părţile bune. Prea profundis pentru mine, care a trebuit să plec după 3 piese ca să prind metroul. O puternică constrângere a bucureştilor de care nici un organizator de concerte nu pare conştient. Nu ştiu câţi din cei rămaşi au auzit de trupa asta, dar probabil că fanii metalului extrem s-au simţit bine, pentru că într-adevăr cântă bine pentru ce cântă. Şi am înţeles de la publicul feminin că sunt şi sexoşi rău aceşti britanici. Totuşi, n-am înţeles de ce au recurs la intrarea spectaculoasă cu mâinile în sus a victorie, în faţa unui public probabil la fel de numeros pe cât ar fi fost si cel de la marele festival de la Feteşti. Ah, şi ca o observaţie interesantă, sunt a doua trupă ce n-au avut un membru de sex feminin, după primii.
Per total, am fost plăcut surprins. Dar ediţiile următoare cred că le voi număra din scaun. Stau Metal Forever!
Deci:
Kinethics - Singura trupă pentru care a trebuit să caut cum îi cheamă pentru că nu îmi aminteam. Chitaristul e bun (nu ştiu care dintre ei că i-am ascultat din spate, după colţ, unde se şi auzea acceptabil, adică nu prea tare) şi tobarul şi cam atât. Cred că vocalul lor era în concediu sau ceva pentru că băiatul (era o trupă de puşti) care încerca cu vocea, n-avea nici o treabă cu cântatul. Muzica lor sună a pasaje luate de ici de colo şi ţesute cu aţă. Trupă fără viitor.
IDOL - varianta feminină a Trooper. Cătălina să se ducă să înveţe cu chitara, Julia să dispară de la tobe şi să lase locul Blondei (că ne-a arătat că ştie să dea în cinele) şi cred că ar ajunge o trupă de punk de succes, dacă nu, măcar inedită. PS: Noua piesă e OK.
Highlight Kenosis - Prima impresie - pe ăştia îi ştiu de undeva. Faţa tipei nu se poate uita şi parcă şi pe chitarist mi-l amintesc. Încep să cânte. E clar. Trupă metal cu o tipă cu mişcări de Cristina Pădurariu la voce. I-am mai văzut o dată pe undeva! Cred că un Fânfest sau un Periam. (UPDATE: De fapt un Stufstock: 2008). În fine. S-au prins că sunetu nu puşcă şi n-au început până nu l-au pus pe sunetist să învârtă un pic de butoane. (Ce credeai, Vasile, că n-o să ai treabă deloc cu fraierii din seara asta?) Deci ăştia chiar au avut ceva de zis. Şi muzical adică. Fiecare membru are rolul lui, se integrează bine în trupă, au o viziune şi un mesaj. Nu e nimic de umplutură şi au atras publicul doar prin muzica prestată. O surpriză plăcută. Numărul spectatorilor a atins maximul la ei, adică au fost mai mult decât prieteni, rude ca la precedentii. Bine, cred că asta înseamnă doar că sunt mai cunoscuţi pe acolo prin cartier. Probabil că se datorează şi experienţei mai bogate, având mai mult timp alocat şi numai piese proprii. Primele două trupe sunt doar la început, neavând încă destul material pentru 6 piese, şi au fost nevoite să recurgă la cover-uri.
Inopia - Ăştia cine mai îs? Un proiect inedit pentru România zic eu. Un mini Therion/Haggard symphonic epic metal cu influenţe medievale. Adică au vioară. (Mă întreb de ce n-au cântat ăştia şi la Sighişoara) Sună foarte bine, cu ritmuri plăcute, foarte delicioase, mai ales pentru fanii de aşa-zisului epic şi de medieval. Au un vocal foarte bun pentru acest gen, stilul ăla dramatic, n-aş zice de operă dar pe acolo ("bine, frate", da de ce trebuie să reciţi într-o engleză proastă când cânţi aşa de bine?) şi două tipe (basista şi cea de la clape) ce oferă un backing vocals minunat. Basista m-a impresionat în mod special. Şi nu puteam să uit de chitaristul şi liderul numeroasei trupe, care mai mult a cântat din public sau de pe boxe, incitându-i bine pe cei de faţă. Prezenţa scenică a fost completată de costumele medievale purtate de toţi cei 7 membrii.
De profundis - Ăştia trebuiau să cânte la Feteşti, dar au ajuns headliner-i la festivalul de club. Cântă genul de muzică la care trebuie să filtrezi mult din zgomot ca să te bucuri de părţile bune. Prea profundis pentru mine, care a trebuit să plec după 3 piese ca să prind metroul. O puternică constrângere a bucureştilor de care nici un organizator de concerte nu pare conştient. Nu ştiu câţi din cei rămaşi au auzit de trupa asta, dar probabil că fanii metalului extrem s-au simţit bine, pentru că într-adevăr cântă bine pentru ce cântă. Şi am înţeles de la publicul feminin că sunt şi sexoşi rău aceşti britanici. Totuşi, n-am înţeles de ce au recurs la intrarea spectaculoasă cu mâinile în sus a victorie, în faţa unui public probabil la fel de numeros pe cât ar fi fost si cel de la marele festival de la Feteşti. Ah, şi ca o observaţie interesantă, sunt a doua trupă ce n-au avut un membru de sex feminin, după primii.
Per total, am fost plăcut surprins. Dar ediţiile următoare cred că le voi număra din scaun. Stau Metal Forever!
Monday, 1 June 2009
Despre management si riscuri
Aseară, la sport.ro Marian Iancu intra în direct la aproximativ o oră şi jumătate după incheierea meciului Poli Timişoara - Unirea Urziceni (1:2), mai târziu decât deobicei, ceea ce e de înţeles după un asemenea meci important, mai ales că a şi fost pierdut.
Pe un ton calm, liniştit, probabil eliberat de sentimentele dure, puternice trăite imediat după terminarea disputei, el anunţa:
Pe un ton calm, liniştit, probabil eliberat de sentimentele dure, puternice trăite imediat după terminarea disputei, el anunţa:
E prea mare riscul şi nu merită! Gabi nu va mai fi pe bancă la meciul cu CFR, din finală!
Ceea ce înseamnă că domnul Preşedinte a făcut în prealabil o analiză a riscurilor. A luat în calcul toate variantele posibile şi a aproximat riscul asociat fiecăreia. Conform datelor adunate, bineînţeles. Trebuie că i-a dat că varianta rămânerii lui Gabi Balint pe banca echipei este cea mai riscantă, sau măcar există o variantă mai puţin riscantă şi care poate fi implementată înainte de ultimele două jocuri rămase din acest sezon.
Probabil că acea oră şi jumătate a folosit-o mai mult decât pentru a se linişti. Dând dovadă de bune calităţi manageriale, el a utilizat acest timp pentru a evalua situaţia şi a stabili repede ce decizii trebuie luate pentru ca mersul echipei să fie cel mai bun cu putinţă în condiţiile date.
De asemenea, a ţinut să ofere şi câteva din datele adunate, prezentate sub forma unor comparaţii valorice:
Probabil că acea oră şi jumătate a folosit-o mai mult decât pentru a se linişti. Dând dovadă de bune calităţi manageriale, el a utilizat acest timp pentru a evalua situaţia şi a stabili repede ce decizii trebuie luate pentru ca mersul echipei să fie cel mai bun cu putinţă în condiţiile date.
De asemenea, a ţinut să ofere şi câteva din datele adunate, prezentate sub forma unor comparaţii valorice:
Poate că pe lângă compararea antrenorilor între ei, ar fi utilă şi o comparaţie între sine şi alţi manageri din fotbalul românesc.Diferenţa dintre Petrescu şi Balint e ca de la cer la pămînt.
Citate aproximative oferite de violamania.ro
Subscribe to:
Posts (Atom)
