Despre management si riscuri

Aseară, la sport.ro Marian Iancu intra în direct la aproximativ o oră şi jumătate după incheierea meciului Poli Timişoara - Unirea Urziceni (1:2), mai târziu decât deobicei, ceea ce e de înţeles după un asemenea meci important, mai ales că a şi fost pierdut.

Pe un ton calm, liniştit, probabil eliberat de sentimentele dure, puternice trăite imediat după terminarea disputei, el anunţa:

E prea mare riscul şi nu merită! Gabi nu va mai fi pe bancă la meciul cu CFR, din finală!

Ceea ce înseamnă că domnul Preşedinte a făcut în prealabil o analiză a riscurilor. A luat în calcul toate variantele posibile şi a aproximat riscul asociat fiecăreia. Conform datelor adunate, bineînţeles. Trebuie că i-a dat că varianta rămânerii lui Gabi Balint pe banca echipei este cea mai riscantă, sau măcar există o variantă mai puţin riscantă şi care poate fi implementată înainte de ultimele două jocuri rămase din acest sezon.

Probabil că acea oră şi jumătate a folosit-o mai mult decât pentru a se linişti. Dând dovadă de buni calităţi manageriale, el a utilizat acest timp pentru a evalua situaţia şi a stabili repede ce decizii trebuie luate pentru ca mersul echipei să fie cel mai bun cu putinţă în condiţiile date.

De asemenea, a ţinut să ofere şi câteva din datele adunate, prezentate sub forma unor comparaţii valorice:

Diferenţa dintre Petrescu şi Balint e ca de la cer la pămînt.

Poate că pe lângă compararea antrenorilor între ei, ar fi utilă şi o comparaţie între sine şi alţi manageri din fotbalul românesc.

---

Citate aproximative oferite de violamania.ro

Luna Amara - Don't let your dreams fall asleep

Dupa multe luni de cand au anuntat un nou album, Luna Amara a lansat in sfarsit Don't let your dreams fall asleep. Desi in concerte multe din piesele noi au fost mai dure, intre timp, trupa s-a hotarat sa scoata mai intai un album semi-acustic, pentru ca pe viitor sa apara "cel mai heavy" album al lor. Am avut asteptari mari de la acest al treilea album de studio, iar ele mi-au fost satisfacute. Voi trece direct la piese.


Into Another(1) este un intro perfect ales. Un ritm vioi, o piesa ce anunta exact ce urmeaza pe album, atat din punct de vedere muzical, cat si conceptual. Este punctul maxim al vocii lui Nick de pe album (poate chiar din toata discografia de pana acum), acompaniata de instrumentele linistite. Intr-adevar, vocea lui Nick este ceea ce ma face sa ador piesa asta si motivul pentru care am ascultat-o de mai multe ori decat celelalte.


Preferata mea este No Return(7), dar nu cu mult peste celelalte. Piesa este impartita in doua. Prima pune accentul pe versuri si pe voci - Mihnea principala si Nick secundara, pe un ritm sustinut de tobe, bas si chitara acustica. A doua parte este un moment progressive, in care chitara acustica tine aceleasi acorduri, basul, tobele si chitara electrica (Mihnea banuiesc) se joaca intre ele, pentru a acompania solo-ul maestrului Vali Deac. Este un moment cu adevarat sublim, cu siguranta cel mai bun solo gasit pe cele trei albume de pana acum. Si cred ca e cazul sa spun ca acest album imi intareste regretul ca Vali a parasit trupa. Dupa dezlantuirea sa(ma refer la solo), chitara acustica incheie sec si abrupt piesa, parca spunand "Ce? S-a intamplat ceva? E tot aceeasi melodie. Hai, inapoi la telecomenzi." No return....


Mihnea si Nick si-au ales doua piese numai a lor. Deadends(6) e cea a lui Mihnea, in care se poate desfasura la trompeta si isi poate transmite mesajul de revolta, de fapt de revolta la faptul ca nu te poti revolta, versurile sunt destul de directe. Pe final, Mihnea isi rezerva chiar si dreptul de a se enerva putin. Ce e enervant e pronuntia lui in engleza si e clar ca nici melodiile lente nu il avantajeaza, aceasta combinatie stricand destul de mult cateva piese, nu toate pe care canta, ce-i drept.


Piesa lui Nick e cu siguranta Kill the dancer(8), pe care eu unul nu am mai auzit-o in concert de vreo 5 ani. Pe atunci parca era mai vioaie, pe album e o balada. Este momentul lui Nick, unde isi poate exprima sentimentele si in care isi pune in evidenta vocea si calitatile cu chitara acustica. O melodie frumoasa, placuta, emotionanta si care cu siguranta va atinge macar o parte din public.


Daca ar fi sa aleg o piesa pentru primul videoclip de pe acest album, ar fi Unghii de Drac(9). O piesa usoara, accesibila, foarte placuta, un dialog parca, intre cei doi vocali. Cred ca e piesa pe care trompeta se simte cel mai bine, imbinandu-se cu celelalte instrumente.


Hunt the Wire(9) incheie un trio care a inceput cu Deadends si No return. Ati ghicit, tot Mihnea la voce, tot aceasi tema preferat de acesta. Versuri bune, instrumentatie pe masura, un solo reusit, vocea da chix.


Little Sun(11) e o piesa ciudata, experimentala, cu elemente psihedelice, dar cu siguranta merita ascultata. E o declaratie de dragoste (nb: cu substrat), melodia amintindu-mi pe undeva de Din valuri ard. Structural are vreo 3 parti, cu o trecere destul de brusca. Acestea sunt la randul lor incadrate(si la stanga si la dreapta) de catre inregistrari dintr-un mediu urban: niste caini, pasarele, sirene de ambulanta, un avion si un leagan(?) care se hataie vreo 5 minute intregi. Mie imi place foarte mult piesa, mai ales datorita acestei structuri, dar si a instrumentatiei si versurilor. Totusi, poate ca era mai bine sa lase efectiv numai partea cantata, ca sa ne fie noua auditia mai usoara. Eventual sa fi adaugat o varianta scurtata la finalul albumului. Probabil ca au gandit-o exact ca pe Loc Lipsa, cu pauza dintre Din valuri ard(un alt punct de asemanare) si piesa bonus.


Chihlimbar(3) se remarca prin imaginile vizuale create de versuri pentru a emite mesajul lor, perfect imbinate pe ritmul relativ alert al chitarei acustice. Pe True Sunshine(5) va recomand solo-ul, care da inspre blues. Despre Floodmoses(11) as vrea sa spun mai multe pentru ca imi place mult, dar efectiv nu gasesc ce sa spun, decat faptul ca aici ne arata Mihnea cat este de bun ca backing vocals (nu e o ironie sau o rautate! un sfat poate). In rest, e valabil ce s-a spus cu caracter general la celelalte piese. Transitions(2) nu-mi spune nimic, dar nici nu pot spune ca e o piesa slaba.


Mara 2008(12) chiar este un bonus, nu e doar o umplutura pentru album. Luna Amara ne-a rasplatit cu o versiune de studio a piesei ce aparea inregistrata live pe Asfalt. Si intr-adevar, se simte ca a fost lucrata. Instrumentele si vocea se imbina perfect. Cuvintele parca se desprind de pe valuri line, repetate, care mai cresc in intensitate, mai coboara, ca in final sa puna punct acestui album.


Albumul este bine lucrat. Totul se imbina, de la melodii, alternanta lui Mihnea si Nick la voce, a pieselor sentimentale cu cele moralizatoare, pana la realizarea exterioara a albumului. Imaginile de pe coperta si din paginile booklet-ului sunt unitare ca atmosfera artistica cu partea muzicala. Cu siguranta este cel mai bine produs album al trupei. Numai deschideti coperta ca sa vedeti atentia la detalii ce au avut-o. Tin sa incadrez acest produs discografic in categoria albume conceptuale, pentru ca atat design-ul exterior, pictorial, cat si cele 12 melodii nu sunt altceva decat fatete diferite ale aceleasi teme sugerate de titlu: "Don't let your dreams fall asleep". E un adevarat produs artistic complet.

Pi is not a constant (or the Curvature of Heaven)

A friend showed me this post. The author makes a very good point, and I totally agree with the message he wants to send. However, I'd like to point out another thing. Pi is not a constant. And when I say Pi, I mean the ratio between the circumference of a circle and its diameter.

Indeed, Pi = 3.1415926.... (whatever) in the part of the Universe we live in. As we know, Einstein postulated that space-time is curved, and the curvature is determined by the amount of mass in the area. So there are places where the curvature is much different then on Earth. What this means is that circles drawn on the surface of space-time will have varying circumference to diameter ratios.

I don't want to go through the exact maths of this, but here's a simple example. Let's say we have a sphere, like our Earth. This is the way that the Universe is commonly compared to by scientists. Imagine you draw a small circle on its surface. Since the area covered is small enough, you can consider it as being perfectly flat. This is how we consider our surroundings on our spherical planet. If you were to measure the circumference and the diameter of the circle and divide them, you'd get 3.141592.... and perhaps a warm feeling inside you.

Now, imagine you extend the circle. You will notice that the ratio will be going down as the circle gets bigger. Hell, soon it won't even look like a circle, because you'll have to draw the outline on a bent surface. You may be saying that I'm wrong then about the definition of Pi, as it only holds to circles (the ones we draw on a flat piece of paper). But remember that we are constrained by the surface of space-time, just as we are constrained to the surface of the Earth, so that anything we draw on its surface, would seem to be on a flat surface.

So to recognize a circle even if doesn't look like one, we'll check this by using the definition of a circle, which is: the set of points at a fixed distance from a center point. An important observation I have to make, is that the distance is measured along the surface, that is along a curved line between the points. Now, we can all agree on what circles are and you will have to also agree that as bigger as the circle gets, the ratio will go down. Here's a simple example. consider the center of the circle at the North Pole, and lets take the diameter to be equal to half of the circumference of the sphere we are drawing on. You should get a circle that runs across the equator of the sphere, as all points on the equator are at this distance from the poles. Therefore, the circumference of the circle we just drew is equal to the circumference of the sphere. Calculate the ratio, and you should get 2! Not such a magic number, but nice anyway. :)

If you're still with me after all this math.... I'll get on with my point. Basically, the ratio of the circumference to the diameter of the circle depends on two things: the curvature of the space we draw on (doesn't have to be a sphere! ;) ), and on the size of the circle (therefore on its radius or diameter). But we can consider that circles are small enough that the size doesn't matter. No one is going to draw a big circle on the surface of the Earth.

That leaves the curvature of space. And this can be an explanation of why God would say that Pi = 3. It could be that the curvature of space-time in which God lives would make Pi equal 3. 3 is after all an important number when talking about God. So if we knew how big God draws his circles, we could find out the curvature in which he is living, the Curvature of Heaven.

I believe that this matter should be analysed deeper, who knows what we might find out about ourselves, our beliefs and the world we live in.

P.S. You can find out more about the maths I spoke about, in A Brief History of Time by Stephen Hawking. You can even find the exact formula for Pi, depending on the curvature and the radius of the circle in there, if I remember well.