Ciclul ciclurilor

De sus în jos, de jos în sus,
Apa curge în sens opus.

Soarele boltit plutește spre apus,

Apoi răsare, de parcă nu s-a dus.

De la polul nord la cel opus

Toată lumea e cu fundu-n sus.

Cu aceeași forță dar de semn opus,

Reacția, acțiunii, mereu s-a opus.

De când se naște până e răpus,

Omul, vieții, e pe veci supus.

Nu știu cine m-a pus,

Dar atât am avut de spus.

Totuși, poate ați dedus,

Să mă întorc nu e exclus.