M-am tot gândit să iau bazaconiile emise de Călin Georgescu și să construiesc ceva inteligent pornind de la ele. Așa, ca un antidot la prostie. Inspirat de clipul de mai jos, (pe care vă recomand să-l vizionați înainte de a citi mai departe) mi-am amintit de sintagma „trezire a conștiinței poporului”.
Cum poate poporul, care e constituit dintr-o o mulțime de indivizi, să aibă o conștiință? Nu e nimic miraculos sau spiritual. Când privim creierul la nivel microscopic, el nu este decât o colecție de neuroni, a căror interacțiune bazată pe niște reguli simple relevă anumite tipare. La o scară imensă, atunci când privim din exterior, percepem această activitate a creierului drept o minte conștientă, o conștiință. La fel, când într-o mulțime de minți, precum un popor, apare un anumit grad de sincronism, chiar de este întâmplător, putem vorbi de o conștiință colectivă.
În cazul unei minți individuale este o diferență evidentă între conștiință și elementele ce îi dau naștere. Despre un om putem spune că e jovial, inimos sau malițios, dar este absurd să spui același lucru despre neuronii din creierul său. În cazul conștiinței poporului, însă, putem atribui aceste trăsături atât ei, cât și indivizilor ce compun poporul. Totuși, conștiința colectivă nu este doar un „rezumat” sau o „medie” a indivizilor, ci trebuie văzută ca un „individ” la fel de unic (dar complet imaterial) precum cei din care emerge.
Este evident că într-un popor întâlnim indivizi foarte diferiți unul de celălalt. De exemplu, un anumit individ are patru clase, trăiește la țară și votează AUR. Un altul, este IT-ist cu master și votează USR. Dar există poate și un altul, care la parlamentare a votat PSD, la primele prezidențiale cu Lasconi, iar la ultimele cu Simion. Este imposibil să creezi o entitate care să fie stereotipul tuturor acestor indivizi, fără să devină prea generică (precum „român” sau „votant”).
Pe de altă parte, cred că există o diferență aparte în cazul conștiinței colective, anume că ea are, totuși, o legătura mai importantă cu individul, decât are mintea cu neuronul. Conștiința colectivă are o relație directă cu subconștientul uman, deoarece acesta este izvorul sincronismului necesar nașterii ei. Cea mai clară dovadă în acest sens este similaritatea miturilor, legendelor, religiilor, învățăturilor spirituale apărute pe întreg mapamondul și de-a lungul întregii istorii. Chiar de ele diferă mult la suprafață, în esență ele sunt la fel, deoarece aceste idei izvorăsc din străfundul subconștientului uman, care funcționează la fel pentru orice om. Cu toții avem la bază aceleași temeri, aceleași nevoi, aceleași năzuințe.
Iar domnul din videoclip mi se pare că exemplifică perfect conștiința poporului român. Majoritatea ar spune că este un creier defect, dar de fapt el funcționează la fel de bine ca oricare altul, atâta doar că este dezbrăcat de straturile stufoase și complicate ale omului de rând. Este o minte atât de simplă încât putem vedea direct subconștientul ei, care la majoritatea este ascuns sub problemele cotidiene, sub raționalizări și manipulări.
Subliniez din nou că aceasta nu reprezintă un stereotip al românului, ci tocmai conștiința lui, care îl ghidează din străfunduri. Chiar de un individ anume este în opoziție cu aceasta, el nu scapă de influența ei nevăzută.
Cum arată, deci, conștiința poporului român? În primul rând, putem remarca un simț al datoriei. Nu pune nici măcar o clipă sub semnul întrebării ceea ce are de făcut. După 45 de ani de comunism și încă 35 de ani de atunci, votul dat partidului unic nu doar că este un automatism, ci este un instinct de supraviețuire. Dă dovadă de cooperare și receptivitate. Își apreciază semenii („vecinul”) și nu ezită să îi asculte, mai ales dacă îi percepe mai înțelepți. Totuși, simte mocnind un sentiment de neliniște, că ceva nu este tocmai cum ar trebui să fie. Nu e clar ce, dar o schimbare trebuie făcută. Și o va face!
Până aici cred că am interpretat la fel ca domnul Georgescu. Dar mai departe cred că el face o greșeală, crezând că această schimbare din urmă reprezintă o trezire. Ca și cum o divinitate a bătut din degete și conștiința poporului s-a trezit din amorțire. Nu văd cum poate fi așa, la fel cum nimeni nu se poate lăsa de fumat peste noapte, doar fiindcă așa i-a spus doctorul. (Privind retrospectiv, îmi dau seama că poate sintagma i-a venit lui Georgescu în minte după ce a vizionat „Trezirea Forței”.)
Mintea se schimbă greu relativ la viața omului. După ani în care a fost modelată prin acțiuni repetate, durează ceva ca să îi induci schimbarea vreunui obicei înrădăcinat. O conștiință colectivă se schimbă și mai lent de atât, la nivelul timpului istoric. Miturile și religiile au supraviețuit tocmai datorită perenității conștiinței umane, având doar câteva evoluții majore de-a lungul timpului.
Ce este important de evidențiat, cu toate că este evident, e faptul că schimbarea nu o poate face un individ și nici măcar un grup de indivizi. Ea se produce lent și este greu de influențat, la fel cum forțele naturii modelează un relief încet, dar sigur.
Cu alte cuvinte: Vedeți-vă de propria conștiință, că cea a poporului își urmează cursul firesc.
