Stau Metal Forever

Am ajuns şi eu (din întâmplare) la unul din celebrele concerte de trupe no-name din Bucureşti. Şi cum 5 trupe înseamnă festival, evenimentul ce a avut loc intr-un club Suburbia semi-plin, a primit denumirea de "Stay Metal Forever Festival". Prima ediţie, cică, după cum ne-a anunţat a patra trupa.

Deci:

Kinethics - Singura trupă pentru care a trebuit să caut cum îi cheamă pentru că nu îmi aminteam. Chitaristul e bun (nu ştiu care dintre ei că i-am ascultat din spate, după colţ, unde se şi auzea acceptabil, adică nu prea tare) şi tobarul şi cam atât. Cred că vocalul lor era în concediu sau ceva pentru că băiatul (era o trupă de puşti) care încerca cu vocea, n-avea nici o treabă cu cântatul. Muzica lor sună a pasaje luate de ici de colo şi ţesute cu aţă. Trupă fără viitor.

IDOL - varianta feminină a Trooper. Cătălina să se ducă să înveţe cu chitara, Julia să dispară de la tobe şi să lase locul Blondei (că ne-a arătat că ştie să dea în cinele) şi cred că ar ajunge o trupă de punk de succes, dacă nu, măcar inedită. PS: Noua piesă e OK.

Highlight Kenosis - Prima impresie - pe ăştia îi ştiu de undeva. Faţa tipei nu se poate uita şi parcă şi pe chitarist mi-l amintesc. Încep să cânte. E clar. Trupă metal cu o tipă cu mişcări de Cristina Pădurariu la voce. I-am mai văzut o dată pe undeva! Cred că un Fânfest sau un Periam. (UPDATE: De fapt un Stufstock: 2008). În fine. S-au prins că sunetu nu puşcă şi n-au început până nu l-au pus pe sunetist să învârtă un pic de butoane. (Ce credeai, Vasile, că n-o să ai treabă deloc cu fraierii din seara asta?) Deci ăştia chiar au avut ceva de zis. Şi muzical adică. Fiecare membru are rolul lui, se integrează bine în trupă, au o viziune şi un mesaj. Nu e nimic de umplutură şi au atras publicul doar prin muzica prestată. O surpriză plăcută. Numărul spectatorilor a atins maximul la ei, adică au fost mai mult decât prieteni, rude ca la precedentii. Bine, cred că asta înseamnă doar că sunt mai cunoscuţi pe acolo prin cartier. Probabil că se datorează şi experienţei mai bogate, având mai mult timp alocat şi numai piese proprii. Primele două trupe sunt doar la început, neavând încă destul material pentru 6 piese, şi au fost nevoite să recurgă la cover-uri.

Inopia - Ăştia cine mai îs? Un proiect inedit pentru România zic eu. Un mini Therion/Haggard symphonic epic metal cu influenţe medievale. Adică au vioară. (Mă întreb de ce n-au cântat ăştia şi la Sighişoara) Sună foarte bine, cu ritmuri plăcute, foarte delicioase, mai ales pentru fanii de aşa-zisului epic şi de medieval. Au un vocal foarte bun pentru acest gen, stilul ăla dramatic, n-aş zice de operă dar pe acolo ("bine, frate", da de ce trebuie să reciţi într-o engleză proastă când cânţi aşa de bine?) şi două tipe (basista şi cea de la clape) ce oferă un backing vocals minunat. Basista m-a impresionat în mod special. Şi nu puteam să uit de chitaristul şi liderul numeroasei trupe, care mai mult a cântat din public sau de pe boxe, incitându-i bine pe cei de faţă. Prezenţa scenică a fost completată de costumele medievale purtate de toţi cei 7 membrii.

De profundis - Ăştia trebuiau să cânte la Feteşti, dar au ajuns headliner-i la festivalul de club. Cântă genul de muzică la care trebuie să filtrezi mult din zgomot ca să te bucuri de părţile bune. Prea profundis pentru mine, care a trebuit să plec după 3 piese ca să prind metroul. O puternică constrângere a bucureştilor de care nici un organizator de concerte nu pare conştient. Nu ştiu câţi din cei rămaşi au auzit de trupa asta, dar probabil că fanii metalului extrem s-au simţit bine, pentru că într-adevăr cântă bine pentru ce cântă. Şi am înţeles de la publicul feminin că sunt şi sexoşi rău aceşti britanici. Totuşi, n-am înţeles de ce au recurs la intrarea spectaculoasă cu mâinile în sus a victorie, în faţa unui public probabil la fel de numeros pe cât ar fi fost si cel de la marele festival de la Feteşti. Ah, şi ca o observaţie interesantă, sunt a doua trupă ce n-au avut un membru de sex feminin, după primii.

Per total, am fost plăcut surprins. Dar ediţiile următoare cred că le voi număra din scaun. Stau Metal Forever!