Motto: Fă să iasă!
Ora 21. Cei doi candidați unul lângă altul pe ecran. Aceleași portrete, doar că unul e îmbrăcat în costum și cravata norocoasă. Numai că nu e loto. Începe să țopăie ca prostu. Dacă avea cel puțin un procent în plus îl înțelegeam. Oare a uitat ce e aia marjă de eroare? Au uitat toți cei din jur și n-a putut nimeni să-l tragă de mânecă?
Între timp, celălalt anunța și el cu brațele în V că „Am învins!”, în uralele cam neîncrezătoare din jur. E îmbrăcat lejer, în pulovăr, gata să-și suflece mâinile și să se apuce de treaba. Ba chiar a intrat mai repede cu 5 minute. Timpul e scurt și nu e de pierdut. Oricum, rezultatul exit-poll îl știa toată lumea.
Echipa s-a pus pe treabă. Au fost în priză toată ziua, ce urma era „un fleac”. [1] E „așa de simplu” (Videanu). Mecanismul era deja rodat, scuipa numerele la fiecare minut. Ingineria e legată de jocul numerelor. Trebuie să le ordonezi favorabil ție. Să faci să iasă. În primul tur, Băsescu spunea că exit-poll-urile sunt comforme cu informațiile lor și că pâna a doua zi, vor „face” să corespundă. Voturile sunt un joc al hazardului. Tu trebuie doar să-l controlezi. Iar ca să-l controlezi trebuie să știi să-l măsori. ("You can't control what you can't measure" - Tom DeMarco) Apoi trebuie numai să faci corecturile necesare.
Ca să poți măsura cum vor evalua voturile, important e să ai oamenii care să supravegheze desfășurarea votării, ca să culeagă datele. Apoi se centralizează, se fac statistici. Iar asta în mod continuu, pentru că numai astfel poți avea o imagine clară a evoluției. Iar de aici până la extrapolarea rezultatului final e doar un mic pas.
La ora 21 fără 5, știau exact rezultatul. Nu al sondajelor. Cel de la ora 11 de a doua zi - numărătoarea finală. De fapt, se știa chiar de la ora 19. Numerele nu pot minți. Trebuie doar să le înțelegi și ele îți vor spune viitorul. Între timp, prostănacul aștepta ca numerele să se oprească naibii din pâlpâit și să arate câștigătorul. Dacă Băsescu enumera motivele victoriei, Geoană apela la simboluri divine, spirituale și personale.
Ce a urmat, pentru PDL a fost doar o verificare de rutină. Să se asigure că numerele pușcă. Ponta anunța a doua zi că „sistemul lor de fraudă și de furt a funcționat mai bine”.[2] 100% corect! Am apreciat că în cele două zile - duminică și luni, politicienii au fost cât se poate de cinstiți în declarații. Absolut toți. Desigur că au fraudat. Toate partidele au făcut-o. Și desigur că PDL a făcut-o mai bine. De aceea a câștigat. Sistemul PSD e învechit și prăfuit, vreo mașinărie infernală rămasă de pe vremea lui tataia Ilici. PDL însă, și-a făcut upgrade. Softul lor merge și în caz de pană de curent, iar tehnicienii PDL sunt Agili.
Atunci când datele îți arată că rezultatul nu îți va conveni, trebuie să faci corecturile necesare. Controlul. Să făci să iasă. La o asemenea diferență mică, practic votul nici nu contează. Nu putem spune că poporul a ales. Poporul a fost indecis. Așadar mi se pare foarte firesc ca rezultatul să fie decis între partide. Cel mai abil să câștige! [3]
Hrebenciuc declara dimineața că PSD s-a oprit din numărarea paralelă pentru că s-au sesizat nereguli. [4] Și ce?! Un inginer nu se oprește niciodată dacă rezultatul nu-i dă. Îl faci să iasă! Oricum, bătălia era deja pierdută. Demult. PSD au fost total nepregătiți. Iar PDL i-au călcat în picioare pe toate planurile. Nici nu au încercat să exagereze. Au luat exact atât cât le trebuia. Nici mai mult, nici mai puțin. În statistică, un număr prea mare sau prea mic, ar fi considerat o anomalie. PSD ar fi trebuit să facă ceva ca să-i oprească. Dar au fost incompentenți. Când și-au dat seama de greșeală a fost prea târziu, iar acum strigă „Uitați neregulile!”. Astea trebuiau șterse cu guma și corectate în timpul calcului. Nu după ce ai predat tema.
„I-am ciuruit!”[1] declara foarte simpatic (în stilul caracteristic, adică) Băsescu. Din nou, mai plin de adevăr de atât nu se poate. A fost o execuție a adversarilor. [5] O execuție sistematică și foarte precisă. E incredibil cât de bine se poate face o treabă în România atunci când se vrea și când toți își fac datoria. Întrebat cum au reușit să facă numărarea paralelă așa repede, Videanu exulta: „Băieți deștepți!” Excelent răspuns! Bravo! Felicitări! E exemplul perfect de spirit ingineresc pus în aplicare. Dacă e ceva care să mă bucure din toată scârboșenia din ultima lună sau mai mult, e faptul că acest spirit există ș funcționează.
Aparițiile lui Videanu din 10 în 10 minute nu au fost o manevră politică și nu avea scopul să influențeze votarea din diasporă care încă mai avea loc sau orice alt tertip de acest gen. Pur și simplu se lăudau. Numerele erau rostite cu savoare până la ultima cifră. Ele dansau pe ecran într-un joc ce părea aproape magic, pe măsură ce datele intrau în continuu, apropiindu-se de acel fatidic 100%, iar cele două procentaje vroiau să se pupe, dar parcă totuși păstrau distanța respectabilă. Ba chiar pentru un moment s-au întrepătruns, cu un neverosimil 50.01% pentru Geoană, 49.99% pentru Băsescu. O mică glumă inginerească, probabil. De asemenea, acum ei invită presa pentru a le explica cum funcționează sistemul nu ca să demonstreze că e corect, ci efectiv pentru că se mândresc de bijuteria pe care au pus-o la punct.
Inginerii sunt muncitorii de bază al oricărui succes. Sunt oamenii de jos, cei care fac „munca murdară”. E doar un clișeu, o metaforă, de fapt ei savurează din plin ceea ce fac, după cum s-a văzut clar pe fața lui Băsescu, Videanu etc. în momentele în care anunțau ce le șopteau numerele. Chiar și eu admir acuratețea și punerea în practică a acestui proces dintr-un sistem incredibil de complicat și de scârbos numit „politică”.
Dar trebuie ținut minte că orice aptitudine e bună doar la locul ei. Acum ar trebui dat jos chipiul de inginer, și îmbrăcat sacoul de manager. Iar asta, deja nu mă mai interesează.
[1] Băsescu - „Un fleac! I-am ciuruit!”
[2] Ponta - „Sistemul lor de fraudă și de furt a funcționat mai bine”
[3] În atare condiții, mi se par total inutile discuțiile de după alegeri, că românii din țară au ales într-un fel, iar cei din afară altfel. Repet, românii nu au ales nimic pentru că nu s-au putut hotărî.
[4] Hrebenciuc - PSD s-a oprit din numărat
[5] Rețineți, cum am spus mai sus, rezultatul a fost decis de lupta dintre partide, deci afirmația că cei ciuruiți sunt cei 5 milioane care au votat împotriva e lipsită de sens, pentru că Băsescu nu s-a bătut cu ei, ci cu PSD.
Simt nevoia să pun un disclaimer ca să nu se înțeleagă greșit. Acest eseu nu e o laudă subiectivă a nici uneia din părți, eu doar am analizat cum a reușit PDL să câștige alegerile, axându-mă pe această viziune inginerească a lucrurilor. Nu m-a interesat cine a ieșit, pentru mine oricum sunt toți la fel. Am votat cu pierzătorul, pentru că m-am săturat de celălalt și deoarece consider că o schimbare e mereu potrivită. Pentru mine, oricum sunt toți la fel, indiferent de culoare. Deobicei încerc să stau departe de politică, dar în aceste zile am fost captivat de acest joc și de modul în care a decurs.
1 comment:
Eu am votat cu castigatorul, dar a fost mai mult un vot impotriva modului mizerabil in care se face presa in Romania. Lucrurile erau clare din momentul in care castigatorul a inceput discursul la 20:55, pentru ca la ora 20:59 sa intre in sediu si sa inceapa munca, in timp ce prostanacul statea la topaiala, sampanie si prajituri. Oricum, prostanacul nu are nicio scuza pentru esec. S-a prezentat lamentabil la meciul de box de joi. Daca isi facea temele bine sau nu se prezenta, acum nu mai era in postura de a striga in gura mare ca altii au furat mai bine si mai mult decat ai lui.
Post a Comment