Câteva gânduri

"Ce absurd e omul! El pretinde că a înaintat, a propăşit, s-a civilizat, născocind nouăle mijloace de comunicaţiune!"

Dacă limbajul nu l-ar da de gol, aţi putea crede că e un citat recent, doar suntem în era comunicaţiei, când marile progrese tehnologice şi toate privirile sunt îndreptate în acest sens. Dar să citim în continuare.

"Dar care e oare scopul progresului, al civilizaţiunii, dacă nu este de a lăsa omului independenţa cea mai largă în faptele, în gusturile şi în cugetările sale? a răspândi peste toată lumea libertatea cea mai întinsă?"

"Nu este oare mai liber omul când, cu organele ce i-a dat Dumnezeu la naşterea sa, pentru umblare, el străbate întinderea, dupe cum îi trece prin minte, oprindu-se unde vrea, cotind unde-i place, alergând când îi abate, odihnindu-se când se simte obosit?"

"A trebuit însă mai întâi ca el să renunţe în parte la această neatârnare spre a se da în sarcina unui dobitoc, spre a se pune la dispoziţiunea lui, încălecându-l sau cărându-se dupe un bou ori dupe un cal."

Alexandru Odobescu - Câteva ore la Snagov

"[....] conchidem că, pre cât dobitocul e un tovarăş plin de compătimire, un prietin intim şi simţitor al celui ce, din simplă îngâmfare, i se zice stăpân, omul, încrezându-i sarcina trupului său, nu i se robeşte cu totul, ci mai mult se învoieşte cu dânsul ca cu o fiinţă căria-i place a jertfi chiar şi parte din nepreţuitul dar al neatârnării sale."

"Până aci toate merg destul de bine; dar când omul, regele naturei, ajunge a-şi încrede soarta unei simple puteri brutale, care nu judică, nu cugetă, nu simte, ci merge mereu nainte, zdrobind toate în preajmă, fără socoteală, fără conştiinţă; când el se face sluga unei căldări cu apă clocotită care târaşte orbeşte dupe sine sufletele omeneşti, şi nu cunoaşte altă lege mai naltă, altă strună mai puternică decât două şine de fier aşternute pe căpătâie de lemnş când omul, într-un cuvânt, clădeşte cu cheltuieli şi sudori colosale drumuri-de-fier, spre a se transporta pe sine, ca o scurcea fără preţ, lepădată în voia nesocotită a elementelor;"

"atunci, eu unul, declar că omul şi-a pierdut cel mai scump odor al inteligenţei sale, raza luminoasă ce-l aseamănă cu dumnezeirea, simţul valoarii şi libertăţii sale; el s-a înjosit până într-atât, încât s-a făcut chiar unealta, jucăria, robul, materiei brutale şi, în loc de a păşi în calea progresului, în loc de a înainta spre civilizare, cum pretind cei mai mulţi, mie mi se pare curat că el s-a cufundat de sineşi în cea mai umilitoare netrebnicie, şi s-a degradat, nesocotitul, la cea mai tristă barbarie!"

Ce absurd e omul....